Sancerre sau Paradisul vinurilor partea 2

Sancerre sau Paradisul vinurilor partea 2

Dacă tot am ajuns în paradisul vinurilor (vezi aici unde se află și cum se poate ajunge acolo) se cuvine să și degustăm!
De fapt ăsta și este rostul unei astfel de călătorii.
Nu și pentru noi, pentru că eu una nu am avut nici cea mai vagă idee unde mergem.
Eu știam ca în drum spre Sudul Frantei ne vom opri pentru o zi sa vizităm bunica. Unde trăieste bunica am aflat chiar în dimineața în care am plecat din Paris și în timp ce îmi beam cafeaua cu lapte și miere, eu curioasă din fire, am căutat repede pe wikipedia ce o fi acest Sancerre și ce se poate vedea acolo.
Wikipedia nu a fost foarte generoasă, pentru că am dat la căutare doar Sancerre, iar pentru a afla că de fapt Sancerre este un mic paradis al vinurilor, trebuie să căutați Sancerre wine. Și atunci devine foarte interesant!

Apropos, în afară de renumitele wine tours promovate foarte intensiv în cele mai variate moduri, inclusiv moldovencele de la Winerist au incluse în ofertă o escapadă de 3 zile la Sancerre, numita Flexible Sancerre, mai puteți merge acolo pentru a învăța limba franceză. Bineînțeles, vizitarea moșiilor și vinăriilor, precum și degustarea vinului, fac parte din progamul zilnic al cursurilor. Bănuiesc că prin așa metodă, franceza “se lipește” foarte ușor! 🙂 Pe site-ul acestei școli de Limbă Franceză , cu sediul în incinta unui castel vechi de peste 400 de ani, veți afla toate detaliile.

Dar să revenim la degustație …
 …..direct din poloboc, doar că nu din cele din imaginea de mai sus, care fac parte mai mult din decorul cramei lui monsieur Alain Girard.
Alain Girard este unul dintre cei mulți “mici producători” cum i-am catalogat eu din cele povestite de membrii familiei.
Din cele văzute ulterior m-am convins că de fapt ei sunt niște oameni de afaceri în toata legea, în interiorul caselor acelea vechi, înconjurate de brazi și flori, găsești cele mai avansate linii de producție, ambalare, etichetare etc., au clienți peste tot în lume (Europa, SUA, Japonia, Australia), sunt modești, au palmele bătătorite de muncă, sunt fericiți și bogați! Mi se pare logic: munca = bogatie.
În Moldova nu prea funcționează aceasta legitate?! Știu… 😦
Iată și tractorașul! Face de toate, inlcusiv strânge poama… 🙂
Mi-au plăcut cutiile în care se ambalează sticlele. Pe orizontală. Astfel într-o cutie relativ mică (care ocupă mai puțin spațiu și este mai ușor de manevrat în timplul transportării) încap 12 stile. O cutie din asta a ajuns și la Chișinau. La bagaje. Paris-București-Chișinau. Intacta! 🙂
Cei care au savurat niste Rosé La Clef du Récit sunt bineveniți sa facă share senzațiilor….
Un volum de producție de 300,000 sticle pe an este mult sau puțin?
Atâta produce Alain, tatal. Iar unul din fiii lui, Anthony – 50,000 sticle pe an.
Acestea sunt prețurile Atenție! producătorului. Structurate în funcție de cât de mult vrei să bei…pardon, să cumperi! 🙂
Cine știe ce sunt “farfuriile” agățate pe peretele din imagine?
La prima vedere pare o colecție de farfurii aduse din diverse calătorii.
De fapt e un instrument pentru testarea vinului și se numește tastevin.
Tastevin este o cupă mică de argint, utilizată pe timpuri străvechi de către vinificatori și somelieri, pentru testarea maturității și gustului vinului.
Forma lor  – nici farfurie, nici ceașcă, cu mici adâncituri pe perimetru – a fost creată inițial de vinificatorii din Burgundia prin sec. 15 sau 16 și a servit drept un instrument indispensabil pentru aprecierea clarității și culorii vinului.
Era utilizat în crame la lumina lumânărilor, pentru ca paharele de vin obișnuite erau considerate prea adânci pentru a permite aprecierea corectă a culorii vinului la lumina slabă a lumânărilor. Odată cu apariția luminii electrice, aceste instrumente au inceput să fie utilizate din ce in ce mai puțin, iar în zilele noastre unii somelieri le poartă atârnate de o panglică în jurul gâtului, ca un semn de respectare a tradițiilor și poate le mai și folosesc, mai mult pentru a impresiona. Eu am văzut așa ceva pentru prima data și bineînțeles am fost foarte curioasă sa aflu ce sunt…
Monsieur Girard are o colecție impresionantă, în crama lui transformată practic în muzeu, care de fapt, nu iși deschide ușile pentru oricine, deci trebuie sa mă consider o norocoasă!
Excursia s-a terminat! Moșierul își încuie grijuliu acareturile.
Sper ca v-a plăcut!
Advertisements

One thought on “Sancerre sau Paradisul vinurilor partea 2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s